De ce spun stop

19 august 2008
In primul rand, am sa va multumesc din toata inima celor care v-ati gandit la mine si mi-ati urat concediu placut. Chiar a fost placut. Atat de placut incat intoarcerea acasa mi-a lasat un gust amar, de cum traiesc alti oameni si cum traim noi, in aceasta cloaca maxima numita Romania.
 
Am stat mult si m-am gandit daca are sau nu rost sa continui aici. Si mi-am dat seama ca trebuie sa ma opresc. Daca as fi trait intr-o alta tara si dupa opt ore de serviciu as fi venit acasa si as fi fost liber sa cutreier netul si blogurile si sa corespondez cu o suta de oameni, as fi continuat. Dar eu traiesc in Romania si pentru un trai decent trebuie sa am nu una, ci patru slujbe , sa muncesc nu opt , ci 14 ore.
 
Cand sa mai scrii pe blog ce-ti trece prin cap cand scrii pe hartie ce le-a trecut altora sau ce ar vrea altii sa citeasca, relatat sau inventat de tine? Si cand sa mai ai timp de familie, cand dupa 14 ore de scris pentru bani te apuci sa-si versi naduful pe blog, criticand mizeria morala si materiala din tara asta imputita, de parca ar interesa pe cineva, de parca s-ar schimba ceva?
 
Raman deci la ziarele si la cartile mele, daca vreti sa ma cititi in ele mi-ar placea mult. Dar blogul asta este un neostoit vampir energetic, care acapareaza prea mult timp si prea multa putere ca sa-l mai pot duce in spate. Il distrug aici, ca sa nu ma distruga el pe mine. Sa nu va suparati ca n-o sa va mai raspund. De azi e un blogger mai putin in Romania.
 


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X